Imagine sau text? Marea pacăleală din spatele informației facile
Aveam un profesor, la facultate, la începutul anilor 2000, care obișnuia să dea verdicte în analiză, vorbind despre “marea păcăleală” din spatele unor interpretări eronate. Era o somitate – Cornel Mihai Ionescu, asistentul lui Jacques Derrida, la Sorbona, care s-a-ntors, după Revoluție, să predea la Universitatea București, ca mulți alții care au fugit din România, în perioada regimului comunist. E cea mai simplă expresie care se poate folosi în analiză. Și cea mai relevantă, în context. Dincolo de “marea păcăleală” găsim miile de victime, de cele mai multe ori tăcute, ale unor știri false.
Dar și mai marea păcăleală este accesul facil la informația “servită pe tavă” – acea informație despre care utilizatorul internetului nu știe dacă e adevărată sau falsă, benefică sau nocivă, utilă sau o simplă “găselnită” care să-i distragă atenția și să-l bulverseze. Și acest acces facil s-a transformat, în timp, direct proporțional cu volumul de informație din mediul online, trecând de la textul scris către audio-vizual, de la autorul concret, cu talent, experiență și CV, la oricine se exprimă pentru un public neștiutor și bulversat.
E mai ușor să asculți un discurs al unui “influencer” – oricine ar fi el/sau ea – decât să faci efortul de a citi un text, de a-l analiza și de a-i înțelege conținutul, ca apoi să treci la analiza critică, la verificarea informațiilor pe care le conține și la o reacție în cunoștință de cauză.
Iată cum un subiect poate fi asimilat în 3 minute, venit din mediul online, prin gura unui “guru” acceptat de un cerc de adepți. Acel “guru”, odată ce e acceptat de un grup eterogen de consumatori ai informațiilor livrate de el/sau de ea începe să-și modeleze publicul, după bunul plac. Nimeni nu mai verifică informația. Toți o iau ca atare, așa cum a fost dată, livrată ca o mâncare nesănătoasă de la fast food. De ce? Pentru că e mai ușor. Pentru că nu necesită muncă de cercetare a conținutului, căutări suplimentare despre subiect și analiză critică.
Marea păcăleală din spatele acestei schimbări a comportamentului de consum din sfera știrilor nu e doar manipularea, ci… prostirea. Toate cercetările științifice care s-au făcut în ultimele 7 decenii arată că imaginea – și mai ales cea video – reduce capacitatea cerebrală, încetinește gândirea și scade nivelul de inteligență al consumatorilor de “știri video”. Da, pe scurt, imaginea prostește. Textul citit ajută la dezvoltarea inteligenței. La fel contribuie la dezvoltarea creierului și conversațiile, mai ales cele pe subiecte dificile, care necesită muncă suplimentară. Dar și simpla socializare are o contribuție benefică, mai ales dacă se face față în față, nu online. Învățarea limbilor străine, chiar după 40 de ani, contribuie la reducerea riscului de Alzheimer sau alte afectiuni cognitive și neurologice.
Toate acestea sunt exerciții ale creierului, care stimulează atenția, capacitatea de analiză și de gândire critică. Toate acestea dispar, atunci când cititul este înlocuit cu imaginea. Este ceva ce s-ar putea numi “atrofie a creierului”. Dar e facilă și multora le place.
Am creat acest site pentru cei care vor să citească, să analizeze critic, să verifice sursele de informații. Nu pentru numărul de cititori, ci pentru calitatea conținutului.